7 august .

Îmi spui că nu m-ai iubit,c-am fost doar o ustensilă
Că m-ai folosit,când aud asta mi se face silă
Noaptea avea miez, i-am mâncat miezu' şi coaja
Dragostea noastră nu mai e, parc-a-nghiţit-o plaja
Pe haine suntem plini de nisip şi noroi
Lumea care vede,crede că venim de la război
Ploaia a-ncetat noi tot continuăm cearta

Vreau să te calmezi,dar tu tot ţipi,te zbaţi ca spartul
Îmi vine să-ţi f*t una,de-abia pot să mă abţin
Hai pleacă-n p*la mea ,du-te,că nu te mai reţin
Ce se-ntâmplă nu realizez,încă,mă uit în gol
Parcă sunt într-un film şi-am cel mai trist rol
S-a prăbuşit relaţia ca un castel de nisip
Încerc s-o refac nu pot în niciun fel,în niciun chip
Norii cad,cad pe mine şi nu mai rezist
Marea plânge, 7 August , super trist...


Nu mi-e uşor ma ,habar n-ai cât mă doare
Cred că acum plătesc şi pentru păcatele viitoare
Dă vina pe mine pentru tot,o să o iau pe toată
Să fii tu fericit, să nu te simţi vinovat
M-ai condus la microbuz,pierduta şi confuza
Urc în el,a pornit,deşi speram să nu pornească
Şi când a pornit speram cumva să se oprească
Da' nu se oprea şi-acum speram să fiu cu tine jos
Da' tot mergea şi mă ducea departe de frumos
Adio ma  ! Îţi spun uitându-mă pe geam
Imaginea-asta tristă doar în filme o vedeam
Soarele răsare şi când te uiţi la răsărit
Scumpo,să nu uiţi,cu mine prima oară l-ai privit
Ăsta e sfârşitul ?Oare chiar ăsta este?
7 August super trist,sfârşït de poveste...